Badia Fiorentina
ART & CULTURE

Badia Fiorentina… închinată artei

Badìa Fiorentina este o veche mănăstire situată pe Via del Proconsolo – în centrul orașului Florența – biserica fiind astăzi casă pentru „Fraternità di Gerusalemme”. O mențiune a istoriei îl arată pe marele Dante Aligheri crescând pe aceeași stradă cu biserica Badia Fiorentina, casa acestuia fiind reconstruită în cursul anului 1910 și servind astăzi drept muzeul „Casa di Dante”. Se presupune că el ar fi auzit cântecele liturgice ale preoților ce serveau în cadrul mănăstirii, frânturi ale acestei experiențe fiind menționate în „Divina Comedie”: „Florența, orașul inelat ce este îmbrățișat de vechile ei ziduri, locul unde preoții îngână într-o liniște desăvârșită cântecele lor liturgice”.

Badia Fiorentina

O altă mențiune îl pomenește pe Boccacio, Badia Fiorentina fiind locul unde și-a ținut renumitele prelegeri despre opera lui Dante Aligheri – Divina Comedie – în capela situată la Santo Stefano, chiar lângă intrarea nordică a bisericii. Despre mănăstire se știe că a fost înființată ca o instituție ce aparținea de ordinul Benedictin – în anul 978 – de către Willa, contesă de Toscana, ca o comemorare a soțului ei Hubert și a constituit una dintre principalele clădiri ale Florenței medievale –  biserica înființând aici și un spital (anul 1071). De asemenea, clopotul bisericii a marcat pentru mult timp principalele diviziuni ale zilei florentine. Timpul a trecut, biserica suferind numeroase modificări, construcția romană fiind reconstruită în stil gotic între anii 1284 și 1310 – anul 1307 aducând și o pedeapsă din partea autorităților, o parte din biserică fiind demolată ca răspuns pentru neplata impozitelor de către călugări. O altă transformare a bisericii a avut loc între anii 1627 și 1631, lăcașul de cult fiind reconstruită în stil baroc (specific epocii). Ca o exemplificare, trebuie să amintesc aici „campanile” – sau turnurile – finalizate între 1310 și 1330, acestea având la bază o arhitectură romană și gotică în structurile superioare (construcția este menționată și în scrierile faimosului cronicar Giovanni Villani). Astăzi, Badia Fiorentina aparține unei congregații de călugări și călugărițe cunoscute sub numele de „Fraternità di Gerusalemme”, aceștia beneficiind de un program fix: micul dejun este servit la 6:30, în timp ce vecernia se desfășoară la ora 18 (foarte mulți localnici și turiști menționând participarea la vecernie și liturghie, ei considerând drept una dintre cele mai frumoase experiențe pe care o oferă orașul Florența). O altă legendă menționează că Dante a văzut-o aici pentru prima dată pe Beatrice.

Badia Fiorentina

În ce privește lucrările de artă, biserica este una dintre cele mai bogate clădiri care posedă spectaculoase opere renascentiste, printre ele menționând „Apariția Fecioarei în fața Sfântului Bernard” – o lucrare realizată de Filippino Lippi în cursul anului 1486 (opera fiind inițial comandată de Piero del Pugliese pentru capela bisericii Santa Maria del Santo Sepolcro sau delle Campora), mormântul fiului Willei (Hugh – Margraf de Toscana – mort în anul 1001) și a avocatului-diplomat Bernardo Giugni (1396 – 1456) – o lucrare realizată de artistul Mino da Fiesole. De asemenea, picturile murale din absidă au fost completate de Giovanni Domenico Ferratti în anul 1734. O altă lucrare importantă este reprezentată de ciclul de fresce realizate de Chiostro degli Aranci (1435 – 1439) despre viața Sfântului Benedict, în contextul revitalizării bisericii Badia Fiorentina de către un proeminent reformator monastic – Abbot Dom Gomes Eanes (sau Beato Gomezio – de origine portugheză – acesta trăind între 1383 și 1459). Însă, mulți istorici atribuie o parte dintre fresce pictorului (de origine portugheză) Giovanni di Consalvo, un urmaș necunoscut al lui Fra Angelico. Cu toate acestea, există și voci care îl menționează mai degrabă pe Zanobi di Benedetto Strozzi (1412 – 1468), acesta desăvârșindu-și opera sub îndrumarea lui Fra Angelico însuși. O a patra scenă din acest ciclu a fost reprodusă de tânărul artist Bronzino – între 1526 și 1528 – scena purtând numele de „Sfântul Benedict chinuindu-se pe sine”. În fine, mai trebuie să menționez că biserica a fost reconstruită sub îndrumarea lui Antonio di Domenico della Parte și a lui Giovanni d’Antonio da Maiano, cu sprijinul lui Bernardo Rossellino – un triptic (Badia Polyptych di Giotto) ce aparținea lăcașului de cult fiind în acest moment în custodia Galeriilor Uffizi. Dacă am reușit să vă atrag atenția cu această superbă clădire de Ev Mediu, nu-mi rămâne decât să îndrum să-i treceți pragul dacă ajungeți în Florența. A Presto!

No Comments

    Leave a Reply